luni, 14 ianuarie 2013

Scrisoare către țestoasa Morla



Oare câți copii ai? Si daca îi dai acadele numai unuia, ceilalți nu încep să țipe? Îi crești pe toți în același ritm ca pe un batalion încălțat în sandale de vară, sau alergi cu câte unul în față iar după ce învață să meargă singur te întorci la cei care se deplasează de-a bușilea? Mizezi pe principiul supraviețurii lui Darwin?

Și dacă încep să se certe între ei? Dacă sunt mai mulți decât ai tu mâini? Îi dai spre adopție? Și cui? Și dacă nu vrei să dai nici unul? Ar trebui să inventezi stategii precum cu lupul, capra și varza pentru ca toți să supraviețuiască. Sau poate doar o parte din ei. La care decizi să renunți? La cei care au gene recesive și nu  duc mai departe din măreția ta? Dacă cel pe care l-ai crescut mare, pentru ca era mai aproape de chipul și asemănarea ta, acum nu te mai respectă și-ți vorbește răstit scuipându-te. Îl omori? Îl părăsești sau îl dai? Încerci să-l aduci pe calea cea buna ducându-l la psiholog? Dar dacă el îți spune că ai îmbătrânit și ești senil, și tot planul tău al evoluției nu mai e valabil în timpurile astea. Dar daca în răzvrătirea lui începe să-și bată frații? Iar aceștia fiind mai mici se ascund în colțuri întunecate și refuză să mai stea în lumina care îi hrănește? Devin firavi și sensibili astfel încât fața li se schimonosește când o rază de lumină le atinge pielea.

Și dacă fratele mai mare își dă seama că a greșit și că dacă o să continue să crească nu o sa aibă cu cine se juca, pentru că o singură săritură la lapte gros le-ar zdrobii coastele oricărui din frații lui mai mici. Și atunci dacă el alege să-și împartă din mîncarea și lumina care o păstra pentru el cu cei mai mici? Împreună cu tine începeti să-i puneți pe picioare unul câte unul, la început unii vor trebui hrăniți cu seringi căci stomacul lor va fi uitat ce e mancârea solidă, pentru unii poate că și va fi prea tarziu, dar din ei multi se vor întrema, iar unii vor creste de șapte ori cât alții căci setea de lumină îi va face să asimileze mult mai repede nutienții de care au fost privati. După un număr critic toți vor sti să dea din mancârea și energia lui unuia care este mai slăbit, cei mai înaintați se vor opresi si îi vor așteapta pe cei mici să-i ajungă din urmă și astfel mersul lor de mână să fie la unison. Nimeni nu este lăsat în urmă și astfel în scurt timp pasul lor e același, bătaia inimii lor e una, lumina  și hrana unuia e și a celorlalți. Își vor amintii că sunt din aceeași mamă și chiar daca au venit pe rand și vor pleca pe sărite, nici unul nu e primul și nici unul nu e ultimul, nici unul nu e mai presus si nici unul nu e mai prejos. Pentru fiecare rolul lui este clar, acela de a duce darurile Mamei cu câțiva pași mai aproape de Tatăl.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu