Meditaţia de primăvară

Toată materia se îmbarcă într-un vas cu velă şi porneşte pe perioadă nedeterminată într-o croazieră pe Mediterană. 
În interiorul capitonat cu pene de puf inima cască, îşi lungeşte aorta leneşă şi îşi masează ventriculul stâng spunându-şi că de azi toate zilele vor fi relaxante.
Bila picură precum mierea de salcam pe o felie de pâine prăjită şi îşi spune că de azi o să fie mai putin acidă cu cei din jur.
Plămânii calzi, de culoarea cocosului, încălzesc zona toracală precum o pernă electrică.
Prin trahee suflă doar un vânt cald de primăvară cu aroma de vată de zahăr şi mandarine. 

Limba mângaie fiecare dinte precum care mama îşi înveleşte copiii înainte de culcare şi umezeşte buzele pe care le lasă la dospit precum covrigeii daţi cu ou înainte de a fi băgaţi la cuptor.
Ochii îşi trag storurile pâna la jumatate, şi privesc romantic peisajul marin de afară.
Unghiile şi părul descresc retrăgânduse precum melcii în casă odată cu răsăritul soarelui.
Creierul îşi agaţă un hamac de ciocanelele urechilor şi se culcă pe spate privind neuronii scânteind ca stelele de mare pe bolta cer(ebel)ului.
Porii unsuroşi şi dezbrăcaţi se întind pe toată lungimea pielii, visând la tăvălit în câmpuri de bumbac.
Doar hormonii îmbrăcaţi în costume de satin sar de pe punte şi înoată sincron prin vene, în timp ce sângele face valuri de intensitatea legănatului sugarilor.
Fericirea nu e o destinație ci e un fel de a călătorii.