Pilda mărului

Prea multe rollercoasteruri frumos decorate cu luminite răsar din muşuroaie de furnici.
Culorile astea mă ameţesc ca şi cum m-aş plimba cu ochii închişi pe malul unui lac de unghii poluat cu acetonă.
În final ajung pe aceeaşi culme- de deal unde meditează Marele Înţelept, îşi mângaie barba şi îşi citeşte emailul.

Unul dintre emailuri spunea:
Prea-Înţelepciunea ta, ce să fac cu viaţa mea?

Marele Înţelept îi trimite ca reply o pildă:
Era odată un vierme care se născuse pe coaja unui măr, al lui Adam să zicem.
Acesta putea mânca din mar dupa bunul plac,
totuşi să ne rezumăm la direcţiile tridimensionale pentru început.

Pe unele porţiuni mărul i se părea tare dulce
pe când pe altele abia îl putea înghiţii.
Începuse să creadă că vrajitoarea din Albă ca zăpada conspira împotriva lui,
(se uitase prea mult la diafilme şi acum îşi dădea filme)
Asta era doar o chestiune de gust, mărul era perfect, era bio.
Şi totuşi alegea să se sacrifice, îngreţosându-se cu muşcături amare,
pentru că furnicile îi şoptiseră la ureche o taină,
un algoritm de backtracking care spune drumul spre cel mai dulce loc,
în care curge laptele şi mierea dietetica.

Viermele a uitat că toate direcţiile duc spre cotor.