luni, 25 martie 2013

Zeul adormit


În ochii celor doi licăreau ritualic ca flăcările a două lumânări,
doi zei evocând teofania fiului lor.
Cerurile le inhalează vaporii transpiraţiei şi dintr-un suflu precipită o boare de sudoare
peste pântecul pe care îl săpaseră dansând cu picioarele în Pământ.

Odată ieşit din ruperile apelor celeste,
bobul cerului absoarbe cu pupilele făcute pâlnie dimensiunile umane.
Intuieşte scopul germinării pe Pământ.
Surâde studiindu-şi palmele dolofane la ideea libertăţii în a orchestra un univers după bunul plac.

Şi astfel trăieşte aventuri cu sirene şi piraţi în cadă,
răpiri şi iubiri fulgerătoare pe scările blocurilor,
festine şi dansuri din buric în sufragerie,
trăind viaţa zeului sub numele căruia a fost încarnat.
Din hamacul metalic al lăzii frigorifice de pe balcon trimite cerurilor vederi învelite în zâmbete.

Pe atunci,
Canada însemna doar o cascadă mai mare,
firele albe de păr erau însemne ale miraculosului,
iar frunzele cădeau în vânt fără lacrimi şi se transformau în îngrăşământ pentru sol.

Pe parcurs, din lipsa lipsurilor se naşte ideea universului perfect.

Absorbind acest univers perfect,
şi proiectându-l ca într-o cameră obscură,
în partea din spate a creierului, unde iau naştere visele,
percepţia se întoarce cu susul în jos.
Regizorul uită că este actor şi actorul că este regizor,
actorul se dispretuieşte că nu reușește să interpreteze suficient de bine rolul  pe care el însuşi l-a scris în scenariul universului perfect,
iar regizorul se disprețuieşte că nu reuşeşte să scrie un scenariu suficient de aproape de universul perfect.
Creatorul devenit creaţie, transcende în criticul devenit criticat,
uitând starea iniţială de bob care alimentează percepţia.

Cerurile îi suflă în ureche zeului adormit care tresare de sub frunze.
Krishna dansează în timp ce scenariul universului perfect de sub picioare e cuprins de flăcări,
iar cerurile îi inhalează transpiraţia .

joi, 7 martie 2013

Urmărește-mi visul taximetristule!


Urmăresc un unicorn într-o cursă nebună cu taxiul.
La fiecare cotitură la care îl pierd din vedere mă macin și pierd doi centimetrii din înălțime.
Lovesc șoferul cu un bici, îmi înfig pintenii în banchetă și mușc din tetiera care îmi înghite molarii.
Șoferul nici nu se mișcă.

Nu după scurt timp taxiul recuperează distanța pierdută,
atunci scot capul pe geam și îi simt mirosul pletelor îmbâcsit cu noxe.
În alunecarea lui pe role printre betoane, scutură semințe.
Eu, stând cu capul pe geam, înghit una, cum înghițeam muște cand eram copil și râdeam mult.
M-am trezit din senin fecundată cu muguri de flori în intestine, care îmi trezesc primăvara din măruntaie.
O păpădie își face loc printre coaste absorbind lumina. La scurt timp devine uriașă.

Cu intestinele pe post de centură de siguranță caut foarfeca în trusa de prim ajutor.
Șoferul cu pistrui de Morgan Freeman îmi ia calm forfeca din mână
și dintr-o miscare, îmi taie reziduurile karmice care îmi ieșiseră din cap ca și carnea tocată.
Încerc să țip dar din gura îmi ies doar perle... și flori.
În acel moment văd că taximetristul are un corn în frunte,
folosesc rațiunea și presupun că e ruda îndepărtată de-a unicornului. Amețesc.
Zâmbetul lui cu efect de super-glue îmi lipește fața spartă și îmi face semn cu copita spre oglinda retrovizoare.
Cand colo ce să vad, în mijlocul frunții mele era un corn de fildeș pe care crescuseră lujeri de trandafiri.

Lucrurile astea sunt prea înfricoșătoare ca să fie reale!
Și totuși cornul din frunte stă să străpungă tavanul mașinii.

Napârlesc de piele și îmi cad în brațe ochelarii cu ramă de iriși împretiți-împleticiți.
Îmi sun șeful și reziliez contractul din postul de detectiv de unicorni.
Îi spun șoferului să oprească și să deschidă larg ușile.

Pașind din mașină, simt cum asfaltul de sub picioare vibrează în cercuri la fiecare pas.
Unicornul de afară se apropie liniștit,
are aceiași pistrui ca și șoferul.
Îl mângâi cu copitele mele.
Ăsta e momentul ĂLA.

Mă întorc la mașină și mă înghesui în costumul de piele.
Îi platesc taximetristului cursa
și îi spun că de aici îmi continui drumul pe rolele primite cadou de la taică-meu.
Acesta îmi face cadou un pistrui.
O iau la goană printre betoane cu părul absorbind noxele.

http://site.fratelenord.com/track/departe

luni, 4 martie 2013

Sub păpădie


Ieri când te-am văzut intrând am înghitit un reflector,
care apoi mi s-a oprit în plexul solar.
Ochiul drept își zbătea coada de obrazul meu indicându-mi direcția ta precum un compas.
Într-un final a plonjat din orbite împreună cu geamănul lui într-un cocktail cu gin tonic
tripletul născut prematur a rămas vibrând anemic în frunte.
Suprasolicitarea lui a cronicizat în glaucom scurtcircuitatând sistemul nervos,
şi declanșând o aritmie a inimii care a aprins reflectorul.
Halal joc de domino.
Pe tavan se proiecta actul dramatic ale organelor interne,
pasiunea interpretarii intoxica publicul cu miros de friptură împănată cu hormoni.
La finalul piesei eroina se sinucide,
iar inima îmi sare din piept folosind aorta pe post de ştreang.
Pentru restul serii a trebuit să dansez cu ea în geantă.

Cu toate astea, mă izbeau și valurile muzicii din supă cremă de alge
iar eu imitam mişcări de geamandură în derivă.
Din geantă, inima în comă vegetativă tremura ca un pudel.
Spre dimineata capul şi-a desfăcut fermoarul de sac mortuar
iar pe cărare a răsărit o păpădie
care şi-a împartăşit pulpa cu albinele însetate de polen, proaspăt trezite din hibernare.
Păcat, tu deja ai pulpa ta.

Intoarsă acasă observ că prin gaura neagră din plexul meu curge nisip ca timpul într-o clepsidră
iar răsăritul din capul meu e în transmisie directă de pe o plajă din India
unde Dumnezeu și-a lăsat papucii de casă.

Te aștept cu răbdare sub păpădie.