miercuri, 29 mai 2013

Ce e un vis, dacă nu un imposibil care vrea să devină posibil?

În multe nopţi, mascatul în frac îşi face apartiţia
la braţ cu iele fumătoare de trabucuri din muşeţel şi toporaşi.
De cele mai multe ori e desculţ şi are mâinile pătate cu acuarelă,
asta mă face să-mi imaginez că şi-a petrecut noaptea jucându-se cu pensula pe nudurile ielelor.

Din spatele ochilor tiviţi cu bleumarin, cu obloanele pe jumătate trase,
admiră mişcările sinuisoidate şi cosinusoidale ale ielelor.
Glandele salivare îi ţâşnesc ca fântâni arteziene,
iar instinctul primar de a muşca dintr-un picior de căprioară e aproape de nestăvilit.

În schimb, îşi smulge cu patimă cheia de la gât cu care descuie poarta regatul
iar apoi bea poţiunea care îl reduce la dimensiunile lui Alice.

Ajuns pe o pajiste,
Părul lui de culoarea castanelor coapte, la colţ de stradă, dansează din buric.
La adierea flautului acesta se însufleţeşte
şi zeci de capete îi ling lasciv umerii cu limbile mătăsoase.

Zambetul seismic, îi crapă placa tectonică din colţul ochilor
prin care îi ejaculează privirea pasională.
Dacă din greaşeală îţi intră în ochi, îţi pot spune cu siguranţă că te-ai ars.

La simpla atingere a pietrelor acestea se preschimbă în uriaşi melci lipicioşi
care îşi caută piciorul pereche.
Iarba îşi face de cap sub tălpile fierbinţi şi întreaga pajiste devine deşert-ăciune.
Vrajită de puterile lui extransenzoriale
mă scurg în iarbă până la şold transformându-mă la rândul meu în merc.

Peisajul se dilatată .
Vaporii ajunşi în cer fac crustă de vată pe băţ,
şi înghesuie soarele într-un colţ de pagină, fându-l să gâfâie limbi de foc.
Cerul mutilat fumegă caramel.

Covorul zburător pe care el îl încalecă îmi atinge vărful nasului
mă biciuieste cu privirea şi mă lipeşte magentic cu capul de bratul lui.

Mă trezesc cu părul mirosind a castane şi cu aşternuturile îmbibate în cremă de zahăr ars.  

Ieri la dus am descoperit că buricul îmi seamănă cu o gaură de cheie,
iar cineva mi-a băut din tinctura de salvie de pe noptieră.