marți, 8 octombrie 2013


Gândurile cotidiene mi se împleticesc de nenumărate ori pe zi.
De obicei durează câteva minute până reușesc să mi te deznod din minte.

Dar câteodată durează ore.
Atunci, îmi aprind o lumanare și privesc bezelele cum se coc pe tavan.
Îmi las ochii să se învolbureze fără a-i închide.
Îmi las părul să se înflăcăreze fără a-l potoli.
Îmi las buzele să-mi ardă fără a le stinge.
Îmi las corpul să-mi fremete fără a-l mângâia.
Îmi las pulpele să-mi pulseze fără a le oprii într-o strânsoare.
Îmi las spatele să se arcuiască fără a-l îmbrățișa.
Îmi las bratele să-mi pipaie așternutul fără a le oprii din visarea că pipaie pielea ta.
Îmi las mintea să se razvrătească fără a o pedepsi și a-i interzice să spere.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu