La pescuit

Auzeam bătăi de inimă.

Mă scăldam în apele-mi adânci și verzi
când solzii au început să-mi tremure,
am înotat spre suprafață ca atrasă de lumina Lunii
cautând sursa înfiorării și învolburării mării.

Când te-am zărit urcând de sub valuri
părul și barba îți erau una cu noaptea,
ochii îți erau pierduți în zare,
mâinile învățate a rula țigări învârteau necontrolate la undiță
sperând a prinde ceva care să-ți potolească foamea.

Cârligul s-a înfipt,
greutatea era mare,
te-ai trezit în barcă cu scheletul unei sirene și te-ai înspăimântat,
ai fugit și te-ai ascuns în igluul tău de gheață cu inima tremurândă.

Eu am rămas prinsă în cârlig și am alergat după tine tot drumul,
fără să-ți dai seama m-ai tras sub așternutul tău de piele,
dacă plângi lacrimi de om
inima se dezmorțește,
dacă plâng lacrimile mării
îmi crește carne de femeie.

inspirată din cartea Femei care aleargă cu lupii, de Clarissa Pinkola Estés
poza