marți, 22 noiembrie 2016

Marea ne deschide, marea ne închide


Era una din serile alea când ceva din mine înflorea
Covata creaței era larg deschisă
Sângele vieții se prelingea sub o masa rotundă.

Dulcele miros gâdila nările lupilor
care vroiau să mă scarpine cu colții lor pe ceafa.

Lupoaica mă dezmierda.
Doar ea avea voie, deși simțeam că o face în numele tuturor.

Apoi ne-am dus în vizuina vârcolacilor.
Erau de toate genurile și orientările,
a) cu barbă
b) fără barbă
c) cu sâni
d) fără sâni
f) toate combinațiile de mai sus. f

Eu ma transformasem în senzație.
La propriu și la figurat.
între înger și demon,
extazul divin în grota homo sexualilor.

Apoi era el.
Se urcase pe un cub.
În jur, corpuri asexuate se mișcau și se atingeau cu voie și fără de voie.
Spune-mi Doamne, păcătuiesc dacă îi admir? dar dacă îi judec?
Dar nu am timp să mă gândesc la asta,
căci îl văd cu ochii închiși, cu părul zburlit, cu pielea lucind a lună nouă,
cum înoată în experiențe și alcool și tutun de vreo două nopți.

Simt cum între noi se crează un dinam și energia crește cu fiecare atingere.
Și orice gând care vine:
Unde duce asta?
E ok sa fac asta?
De ce fac asta?
Te-a părăsit și te-ai deșirat în spuma mării...
Dar apoi îmi spun, simte! simte doar pentru tine!
lasă să curgă râu,
doar corpuri fără trecut și viitor,
care se scurg unul în altul,
care vibrează de jos în sus până la zero.

Muzica nu mai e,
doar buze care se iubesc,
în spatele lor, inimi fricoase și frânte,
cărnuri deschise în carapace de homar
- marea ne deschide, mare ne închide.


luni, 30 mai 2016

Până la pământ și înapoi


Am adus cu mine ce era înainte de viață.
Am sfredelit un mușuroi în pământ unde am ascuns:
ghicitori, enigme, simboluri,
tot ce e mai complicat, mai de neînțeles,
mai intens, mai slinos,
mai obscur, mai contorsionat,
mai tăios.

Am inventat parole doar de mine știute și
filtre prin care nu se poate trece fiind om.
M-am așezat turcește pe regatul meu cu gura cusută de fir de mătase
așteptând ca muritorii să-mi ghicească fantezia.

Nu le-am dat niciodată nici o șansă.

Rânjesc:
Iubesc lumea de neînțeles pe care am creat-o.
Iubesc sa fiu de neînțeles.

Sunt o zeiță de neatins, furioasă că viața nu-mi pășește pragul să mă întrebe cine sunt.
Sunt victima propriei exilări.

Sau un înger căzut care învață să trăiască.



luni, 2 mai 2016

Esența beției erotice

Pun două picături într-un pahar.

Îl sorb însetată și
văd unduiri de pești în apă,
văd cum bule de plăcere ies la suprafață din gâturi cuprinse de eșarfe de satin.

În mijlocul cearceafului umed cuprins de maree
văd cum tremură nisipul de pe pieptul întins într-un spasm spre soare
văd corpurile cuprinse de lava alchimizate în spuma mării.



joi, 31 martie 2016

Sacralitatea durerii


Sunt îngenuncheată la picioarele tale.
Deschide-mi conserva cu viermi,
Și hrănește-mi demonii flămânzi de dinainte să mă nasc.
Suge-mi carnea putrezită de pe oase
Și scuip-o pe pământ, amestecată cu flegmă și tutun.

Leagă-mă și
Privește-mă crud
În timp ce frica de a mă pierde mă sfâșie.
Privește-mă adânc
Cum urlu de durere până la primul geamăt.

Când haosul m-a pătruns
Și mi-a îndoit tălpile și mâinile
Și am trecut peste cât credeam că pot suporta,
Scoate-mi călușul care îmi sufoca sufletul
Și strânge-mă la piept
Ca pe un copil proaspăt născut.