joi, 31 martie 2016

Sacralitatea durerii


Sunt îngenuncheată la picioarele tale.
Deschide-mi conserva cu viermi,
Și hrănește-mi demonii flămânzi de dinainte să mă nasc.
Suge-mi carnea putrezită de pe oase
Și scuip-o pe pământ, amestecată cu flegmă și tutun.

Leagă-mă și
Privește-mă crud
În timp ce frica de a mă pierde mă sfâșie.
Privește-mă adânc
Cum urlu de durere până la primul geamăt.

Când haosul m-a pătruns
Și mi-a îndoit tălpile și mâinile
Și am trecut peste cât credeam că pot suporta,
Scoate-mi călușul care îmi sufoca sufletul
Și strânge-mă la piept
Ca pe un copil proaspăt născut.