duminică, 30 aprilie 2017

Simțiri subacvatice

Mare. Valuri. Bărci.
Marinar cheamă sirena.
Chemare. Lacrimi. Tristețe. Singurătate.
Far. Mare învolburată. Negru.
Ea e atrasă de muzică. Înoată spre el. Cântă înapoi.

Foc. Joc. Urmărire.
Picur.
Picur care deschide. Concentric.
Inimă. Matrice.
Fir. Coardă din piept. Chitară. Vibrație.

Haos. Se năruie. Ea trebuie să se întoarcă. Despărțire.
Chemare. Chitara e femeia.

Ea se întoarce. Trup de femeie.
El e orb. Prins între durere și chemare.

Rază.


Noi n-am avut nici o șansă

În dans căutam eliberarea de tot ce era în mine și durea
Durea atât de tare, că nici nu știam ce e și de când,
Era din lipsa brațelor care nu mi-am crescut ca să știu să mă țin
și să mă mângâi și să-mi spun că totul va fi bine,
și că orice s-ar întâmpla voi fi alături de mine.

În tine căutam să fug, să mă protejezi de ce era în mine și durea.
Durea așa de tare să cred că nu pot fi iubită pentru că sunt greșită,
am venit greșita, de undeva din altă lume
i don't beloooong... i never belonged
Dacă cineva se apropia de mine intram în pământ până la genunchi
Tânjeam iubire și fugeam de ea în același timp, ce zici de asta ca și challenge?
Lot of fun... de fapt era un mare haos, în care capul meu o lua razna tot timpul:
drame, motive, frici, rușini.

Lăsam dâre de depresie... oare tu nu le vedeai? Sau ăsta era și farmecul meu?
O mare întunecată, învolburată, înfuriată.
Și da, după toate astea îmi pare rău că noi de fapt nu ne-am întâlnit niciodată,
Pentru ca eu nu am fost niciodată acolo, eram oriunde altundeva decât în mine.
Și nu te-am văzut decât ca pe cineva care poate să mă ajute să mai câștig timp
până ce voi fi din nou cu mine
și abandonul din oase care
îmi roade stomacul,
îmi umfla ganglionii,
îmi fură somnul,
îmi accelerează inima,
panică...

Aici aș putea să-ți dau nu știu câte explicații legate de sistemul nervos dar e irelevant.
Ce vreau să zic e că
îmi pare rău că nu te-am văzut,
că nu te-am cunoscut,
că nu m-am bucurat de tine,
că nu ne-am certat ca apoi să ne iubim de împăcare,
că nu am petrecut nici o duminică doar în pat,
că nu ți-am făcut micul dejun,
că nu te-am surprins niciodată în parc punându-ți mâinile la ochi,
că nu ți-am călcat nici o cămașă,
că nu te-am sărutat după nici un concert.
Și doare, multe dor, și vin multe dureri din spate
Pe care acum am brațe să le țin și lacrimi să le plâng.
Cel mai tare doare ca noi de fapt n-am avut nici o șansă să ne întâlnim.