marți, 4 iulie 2017

Dacă nu îmi dai totul, atunci nu vreau nimic

Sunt un nor de ceată care lasă dâre
în timp ce coboară o pantă pe bicicletă.
Un gulaș de emoții și amintiri proprii
și altele absorbite din ciorba primordială
îmi șiroiesc pe obraji în timp ce ling cu suspinuri o înghețată Panda.
Îmi spun că nu mai pot să îndur încă o vară ca asta,
și totuși probabil ca o voi mai face.
De acum înduratul devine parte demnă de suportat
pentru coaserea cărnurilor împrăștiate pe oasele golașe.
Îi răspund unuia cu poză cu pectorali
că nu am venit pe site-ul ăsta să-mi caut un dominator,
de fapt am nevoie de oameni în care să pot avea încredere.
Probabil că ăsta e un loc bizar unde să-i caut.

Mă gândesc câte lame de cuțit
am lăsat să-mi treacă prin intestine
câte mâini pe piele
câte mușcături de lipitori pe sâni
câte penisuri în vagin
fără să simt
încredere.

Și merg pe spirală în jos până la prima prietenă
care îi împărtășise noii ei prietene
care a fost primul băiat de care mi-a plăcut. Radu de la 4.
Și alte și alte prietene
care nu putuseră să îndeplinească cerințele postului
de 'prieten loial al unei persoane foarte sensibile'.
Să nu mai vorbim de masculi
care au vrut sa ma aibă doar pentru ca eram frumoasă și disponibilă.
Cu cât erau mai nenorociți și mai plini de cioburi
cu atât fusesem mai disponibilă.
Pereții întunecați ai bisericii lor mă fascinau.
Pereții întunecați ai bordelului meu îi fascinau.
Ryga Crypto și lapona Enigel.

Suficiente lame de cuțit,
suficiente mâini pe piele
suficiente mușcături de lipitori pe sâni,
suficiente penisuri în vagin,
suficiente compromisuri.

Pentru a primi ceea ce Dumnezeu ar fi vrut să primești,
trebuie sa fi pregătit să nu primești nimic.

Dacă nu îmi dai totul, atunci nu vreau nimic.